Pe 15.04.2009, pe site-ul Ministerului Culturii si Cultelor a aparut o informatie cât se poate de discreta prin care dl Th. Paleologu invita reprezentantii cinematografiei românesti la o întâlnire pe 27.04.2009 la sediul ministerului. Spre marea mea uimire, mai scria: "Sunt asteptati sa participe Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Sergiu Nicolaescu si alti reprezentanti de seama ai cinematografiei. Tema va fi situatia filmului românesc".
Am luat cunostinta cu destula mirare, întrucât noi, cei de la Comisia de cultura a Senatului, am avut deja trei întâlniri pe aceeasi tema cu cineastii din diferite uniuni sau asociatii. Dar nu am mai stat sa caut chichite acestui comunicat si am vorbit cu Mircea Muresan. Acesta la început a spus ca el si alti cineasti cu care vorbise nici nu se gândesc sa mearga, fiind jigniti de nominalizarea facuta. Cineastii exista în uniunile de creatie, convocarea lor se face eventual oficial. Orice nominalizare atrage dupa sine ideea minimalizarii celorlalti. Chestie de diplomatie! Pâna la urma, l-am convins sa mergem împreuna. Muresan participase si el la discutiile avute la Senat privind Concursul de proiecte cinematografice secret al CNC,
Fondul cinematografic, împartirea si rolul sau, situatia cinematografiei pe cale de disparitie (de la 800 de sali la 50 în momentul de fata), la numarul de spectatori îngrozitor de mic; un film aflat pe primul loc în 2008 nu a reusit sa aiba mai mult de 26.000 de spectatori (?!). Ar trebui un milion de spectatori pentru ca filmul sa-si recupereze banii coproducatorilor si ai CNC-ului. Cinematografia este o arta si o industrie, dar trebuie sa devina si un business. Dupa 50 de ani de profesie, noi stim ca trebuie sa facem arta, dar sa obtinem si succes de public.
Ani de-a rândul am avut un covârsitor succes de public, dar aveam 830 de cinematografe, plus caravane care mergeau în sate. Noi, regizorii, indiferent de vârsta, trebuie sa ne dorim acest succes de public si sa gasim caile care ne vor duce sigur la depasirea acestei crize, care din 1971 a colindat Europa, dar si-a revenit dupa transformarea marilor cinema-uri în doua sau trei sali. Pe Champs-Élysées sunt tot atâtea cinematografe câte erau în 1970. S-au facut sali mai mici, mai cochete, mai confortabile, dar tot sali de cinema au ramas, nu discoteci sau sali de jocuri.
Revin: Dupa câteva zile, pe acelasi site si cu acelasi text, întâlnirea este schimbata pe 28 aprilie a.c. Spre marea mea uimire, apare al treilea comunicat al Departamentului de comunicare al MCC. O treaba serioasa. Ce spune acesta: "... anunta o dezbatere (în) cinematografie...", dar nu oricare, o "dezbatere publica": "Nevoia de lumina în camera obscura a cinematografiei românesti". Recunoasteti, idilic, metaforic, pastoralo-pascal. O poezie?!
Domnule ministru, ce vreti sa spuneti, ca dvs. ne dati "lumina"? Curata pleasca pe capul nostru!
Ar trebui sa se stie ca în ultimii ani în cinematografia româneasca au mai ramas câtiva consacrati si o generatie tânara care promite. Se fac totusi 10-12 filme pe an, ceea ce nu este rau. Explicatia: nu avem producatori si finantatori.
Viitorul e negru nu din cauza dvs., domnule ministru, ci din cauza precedentilor pe care i-ati avut la acest minister. Este de cea mai proasta calitate sa ignorati aportul seniorilor, care sunt necesari si au facut ceva pentru cinematografia româneasca. Firesc, ei se duc si vin altii, dar nu exista viitor fara trecut. În primii ani dupa '90, noi am încurajat 3-4 debuturi pe an.
Domnilor colegi din noul val, nu aveti nici sansa sa anulati ceea ce au facut seniorii ("expiratii"). Nu va veti impune decât dupa ce veti realiza cel putin cinci filme. Conteaza premiile internationale, dar mai important este ceea ce faci aici, la tine acasa.
Domnule ministru, sa lasam colocviile si bâlbâiala. Comisa de cultura de la Senat se preocupa de amendarea legii, care va rezolva o parte din problemele cinematografiei si care a tinut cont de toate propunerile, atât ale tinerilor, cât si ale seniorilor. Ar trebui sa fiti multumit ca în aceasta comisie aveti trei cineasti. Un caz de exceptie. Lucrarea noastra, care este gata, o punem la dispozitia tuturor celor interesati.
Întâlniti-va de câte ori puteti cu tinerii regizori, va vor spune lucruri interesante, dar lasati-ne si pe noi sa ne ocupam de o lege, ca o facem mai bine decât toate grupurile de lucru ale consilierilor dvs. Tânara generatie îsi are locul ei bine definit din noile amendamente aduse Legii cinematografiei, iar tânara generatie nu se opreste la câteva nume sau grupuri de absolventi cu ceva timp în urma.
Regizor,
Sergiu Nicolaescu
27 aprilie 2009
