Armata a fost blânda cu Nae Caranfil si cu Radu Muntean; nu însa si cu Constantin Popescu, care i-a cerut ajutorul în preajma alegerilor.
„La «Restul e tacere» ne-au dat 120-150 de soldati de la infanterie din ultimul lor contingent, care au fost platiti pe zi si au participat la cinci zile de filmare. Erau soldati în primele doua luni de instructie, nu stiau prea bine, saracii, nici dreapta si stânga-mprejur. Erau docili, toti comandantii lor erau de fata. Purtau niste uniforme din postav gros, desi era o caldura infernala, si erau mult mai disciplinati decât figurantii civili", explica Nae Caranfil pentru Cotidianul, precizând si ca Jandarmeria a contribuit cu 100 de oameni si cu 50 de calareti, care erau cascadori.
„Pentru expertiza am avut un consilier militar, însa el era istoric", sustine regizorul.
„De la armata am luat tancuri, TAB-uri, uniforme, pusti, mitraliere. Am luat si soldati", mentioneaza Radu Muntean, referindu-se la lungmetrajul sau, „Hârtia va fi albastra". „Au existat doua faze ale colaborarii noastre; am avut si un maestru militar de la armata care statea cu noi, era responsabil pentru armament si le mai arata actorilor cum sa tina arma, cum sa traga.
Însa, la un moment dat, acest contract a încetat pentru ca noi am ratat ultima zi de filmare, adica aceea în care trebuia sa filmam secventa care deschide lungmetrajul, cu toata pirotehnia respectiva", povesteste Radu Muntean.
„Asa ca ne-am descurcat fara armata: am luat niste TAB-uri de la Muzeul Militar, niste arme de recuzita si figuranti în loc de soldati, asta e, expirase contractul. Exista evident o mare inertie, plus birocratie în mânuirea foilor, dar, pâna în momentul încetarii contractului, nu am ce sa le reprosez, cu amendamentul ca trebuie sa stai sa astepti o gramada ca sa se semneze hârtiile. Am urmat calea legala, am depus cerere la Marele Stat Major, dar n-am stiut decât în ultima clipa ca s-a semnat contractul, eram cât pe ce sa amânam începutul filmarilor din aceasta cauza", subliniaza regizorul.
Cât despre productia filmului „Portretul luptatorului la tinerete", Constantin Popescu n-a fost la fel de norocos. „Trebuia sa luam aprobari pentru armament, corturi militare, uniforme, soldati etc. Ne-au refuzat din cauza alegerilor, n-au putut sa ne ajute. Corturile le-am luat de la o firma particulara, de costume am facut noi rost, si de armament. Pâna la urma ne-au dat aprobarile. O sa colaboram cu o alta ocazie", nu se da batut Constantin Popescu.
