Documentarul „Ultimul tango la München" promite sa faca lumina in cazul „Goma - Tanase", elucidand mistere nerezolvate peste un sfert de secol.
Unul dintre marile scandaluri care au depasit curtea lui Nicolae Ceausescu, in ultimul deceniu al regimului sau, e subiectul unui documentar care anunta dezvaluiri importante, „Ultimul tango la München", in regia lui Alexander Nanau.
Proiectul a primit cea mai mare finantare - 380.000 de lei - la sectiunea documentar, la ultima sesiune a concursului Centrului National al Cinematografiei. „Pe fundalul Razboiului Rece al anilor '80, documentarul trateaza cazul conflictului dintre Nicolae Ceausescu si prese dintele francez François Mitterrand, de clansat aparent de ordinul lui Ceausescu pentru asasinarea, la Paris, a scriitorilor romani in exil Virgil Tanase si Paul Goma", explica producatorul Tudor Giurgiu, de la Libra Film.
Filmarile vor incepe anul acesta, productia fiind asigurata de Libra Film, in colaborare cu Lichtblick din Germania si Agat Films din Franta, si va fi gata de proiectie in 2010. Scenariul intregii afaceri - decretata in acei ani „cel mai formidabil caz de spionaj", „thriller din viata reala", „o poveste demna de James Bond" - e atat de complicat, incat nu a fost descifrat in totalitate nici pana astazi, lasand cu generozitate loc speculatiilor. In anii '80, disidentii Virgil Tanase si Paul Goma devenisera, se pare, inamicii publici nr. 1 ai regimului de la Bucuresti si primele tinte de pe agenda serviciilor secrete. Stabiliti la Paris din 1977, cei doi criticau perseverent dictatura din tara, in emisiunile de la Europa Libera si BBC.
Dictatorul roman a intervenit la Mitterrand
Pe langa propriii agenti, Ceausescu a apelat in acei ani la faimosul terorist Carlos Sacalul, insa intreaga operatiune a culminat, in 1982, cu aparitia in scena a lui Matei Pavel Haiducu. Ofiterul - pe numele sau real Hirsch, fiu al unui demnitar roman din anii '50 - venise la Paris cu ordin de lichidare, se pare, direct de la Ceausescu. Din acest punct, imaginea devine neclara. Haiducu le-a divulgat misiunea sa celor de la Directia Generala de Securitate Exterioara fran ceza si impreuna cu ei a pus la cale un plan de intoxicare, bazandu-se pe promisiunea ca va primi protectie oficiala.
Cand Tanase a disparut brusc, iar despre Goma s-a anuntat ca a fost otravit, faptele au fost puse pe seama agentilor lui Ceausescu. Desi garantase o iesire publica in legatura cu acest caz, François Mitterrand n-a mai facut-o; dupa cum au descoperit autorii documentarului, dictatorul roman il redusese la tacere pe presedintele francez. La nivel diplomatic, dar si al serviciilor secrete, operatiunea a declansat un scurt razboi rece intre cele doua state.
„Am refuzat sa ucid"
Filmul cu aparenta de „roman politist" promite sa faca lumina in aceasta poveste. „Documentarea a necesitat un an de munca, cu numeroase deplasari, interviuri si investigatii in arhive. Cer ce tarile au dus la descoperirea ade varatului mobil al conflictului Ceausescu-Mitter rand, ceea ce arunca o lumina noua asupra cazului si ne permite sa deslusim azi mistere ramase nerezolvate timp de peste un sfert de secol", precizeaza Giurgiu.
Documentarul include interviuri cu Paul Goma, Virgil Tanase, apropiatii lor, jurnalisti, fosti securisti si angajati ai serviciilor secrete franceze, precum si imagini de arhiva.
Dupa ce si-a schimbat identitatea (in 1984, agentul dublu publicase si o carte despre intreaga poveste, "Am refuzat sa ucid", care nu a fost tradusa inca in limba romana), Matei Pavel Haiducu s-a mutat cu familia dintr-un oras in altul, lucrand ca agent de vanzari, pana in 1998, cand a incetat din viata.
Nici Paul Goma, nici Virgil Tanase nu s-au mai intors in tara. Asupra lui Tanase, a carui legatura cu regimul a fost incerta, planeaza inca semne de intrebare. Intr-o scrisoare publicata in EVZ, in toamna lui 2006, dramaturgul a recunoscut ca a semnat un angajament cu Securitatea in facultate, pentru a putea fi reprimit la studii. In plus, imediat dupa Revolutie, Ion Iliescu l-a pus pe fostul disident in fruntea Centrului Cultural Roman de la Paris.
CARTE DE VIZITA
Alexander Nanau, stabilit in Germania din 1990
- Nascut in Bucuresti, in 1979, regizorul Alexander Nanau traieste in Germania din 1990.
- A absolvit Academia de Film si Televiziune din Berlin si a lucrat ca regizor secund la mai multe filme de cinema si de televiziune, unul dintre acestea fiind „Taking Sides" (2001), in regia lui Istvan Szabo.
- Intre 2002 si 2006 a colaborat cu Peter Zadek la cateva productii teatrale si de cinema, inclusiv la „Peer Gynt".
- Proiectul „Ultimul tango la München" va fi realizat cu ajutorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.
„Suntem inconjurati de denuntatori"
Aceeasi tema, a comunismului, abordeaza si documentarul „Fratelui meu din exil", de Anca Berlogea, o cronica a lumii staliniste in primii sai ani, vazuta prin ochii Monseniorului Vladimir Ghika. |n 15 scrisori si tot atatea carti postale trimise intre 1948 si 1952 fratelui sau refugiat in Elvetia impreuna cu Regele Mihai, Dimitrie Ghika - fost diplomat si ministru de externe al Romaniei - preotul descrie cum lumea in care traise luase brusc o fata monstruoasa. Pornind de la aceasta corespondenta descoperita recent, regizoarea (sub numele Ana Boariu) a publicat anul trecut si o carte, „Fratelui meu din exil: Epoca stalinista in Romania in scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika - print, preot si martir" - semnata impreuna cu Emanuel si Mihaela Cosmovici. „Ne vedem rar: suntem inconjurati de denuntatori si de persoane eliberate din inchisoare cu conditia sa devina informatori - asta creeaza o atmosfera sufocanta. Apar panici subite, adesea fara motiv, pornind de la vesti false", scrie monseniorul intr-o epistola din 1951.
S-a stins la Jilava
„Tema care m-a interesat repetitiv, prin diferite proiecte pe care le-am finalizat anterior, a fost raportul dintre libertatea interioara a catorva oameni si persecutia din timpul perioadei staliniste in Romania, in mod special impotriva Bisericii", spune Anca Berlogea. |n 1952, Vladimir Ghika e arestat si condamnat la trei ani de temnita, dupa ce comunistii il gasesc vinovat de „complicitate la crima de inalta tradare". Aproape trei ani a rezistat monseniorul chinurilor din puscarie: in 1954 a murit la Jilava, la 80 de ani.
„Separarea celor doi frati, despartiti de Cortina de Fier, poate aduce o perspectiva dubla asupra situatiei europene din perioada comunista, vazuta atat din est cat si din vest", explica regizoarea, care a inceput sa documenteze subiectul inca din din 1999, cand arhivele CNSAS nu erau intru totul deschise, insa abia in ultimii doi ani a gasit suficiente materiale.
