Tedy Necula, copilul-actor din filmul "Noro", a intrat anul trecut la doua facultati de regie, la ambele pe primul loc. Una este celebra scoala de film din Cehia, FAMA, cea de-a doua este Universitatea Media din Bucuresti. A ales, din motive lesne de inteles - respectiv, pecuniare - facultatea din Romania.
Anul acesta, in ziua cand a facut 20 de ani (joi, 2 aprilie) si-a facut un cadou special: lansarea unui documentar despre hip-hop-ul romanesc, intitulat "Tango". S-a intamplat la Institutul Francez, Sala Elvira Popescu, unde i-a avut ca invitati pe cei mai importanti oameni din viata lui, dar si pe cei mai importanti producatori de film din tara. De ce? Potrivit celor declarate de Tedy Necula pentru "Romania libera", filmul este gata in proportie de 90%, are "o ora si un minut".
"Pentru a fi un intreg, mai are nevoie de patru secvente. Filmul a fost facut dintr-un buget propriu, insa cele patru secvente m-ar costa cam de trei ori fata de cat am cheltuit deja. Nu am banii acestia. Vizionarea de la Institutul Francez are ca scop atragerea acestor finantatori. E un experiment - daca producatorii se baga e ok, daca nu... e o problema cu filmul", spune razand tanarul regizor.
Personajele documentarului: Cosy, Puya, Codu Penal
"Tango" este o productie a FilmMaking Romania, un film documentar despre hip-hop si despre cultura urbana din Romania. Regizorul spune ca este o docu-drama care ar putea "prinde o finete cu cele patru scene adaugate", underground despre underground. Sunt prezentate evolutiile hip-hop-ului in Romania si cultura stradala pe care o dezvolta. Urmarind ascendenta lui Cosy (un rapper din Braila), se ajunge la nume mari ale hip hop-ului din tara. Alaturi de Cosy, Puya, Codu Penal se realizeaza o retrospectiva a genului si o analiza a ceea ce exista (sau nu mai exista) acum pe piata.
"Tango" este un proiect in dezvoltare, primul dintr-o serie de documentare propuse de FilmMaking. Regia este realizata de Tedy Necula, imaginea de Ciprian Tudor, George Mihailescu si George Dorobantu, iar productia de Tedy Necula, Magdalena Schubert, Ciprian Tudor si Iustin Nistor.
Viata bate filmul
Bucuresteanul, nascut pe 2 aprilie 1989, a avut o evolutie cu totul speciala pentru un tanar de varsta lui. In primul rand, la 13 ani a jucat un rol dificil, intr-un film dificil, cel al unui baiat de 9 ani chinuit de un handicap motor sever, pe care il chema Norocel. Filmul se numea "Noro" (2002), in regia lui Radu Gabrea. Pustiul de atunci i-a avut ca parteneri pe Victoria Cocias si pe Dorel Visan, care au jucat rolul parintilor.
Noro are de infruntat de mic o problema majora, alaturi de un tata politist care in- cearca sa-l protejeze de toata lumea, izolandu-l de realitate si ascunzand adevarul, iar mama se zbate sa-l scoata din izolare, il duce la teatru, la gimnastica medicala epuizanta, il incurajeaza sa cunoasca alti copii si il inscrie la scoala. Parintii ajung la un conflict obositor... pana cand Noro face primii pasi.
In realitate, Tedy Necula traieste o poveste asemanatoare. Pe site-ul cinemagia.ro are o pagina de prezentare cutremuratoare, plina de forta si extrem de optimista. "... Sunt un tanar obisnuit; cu ganduri, pasiuni, idei (unele fezabile altele nu).
Totusi, imi lipsesc unele lucruri. Viteza, dictia. si asta pentru ca la nastere am avut «sansa» sa dau de un maestru doctor care m-a tras cu forcepsul si m-a afectat fizic pe viata. Tetrapareza.
Am o dizabilitate - hartiile spun ca e una grava. Eu nu o mai simt asa de grava pentru ca sunt sustinut in sensul asta de parinti... colegi... prieteni... Insa uneori trebuie sa ma descurc singur... sa traversez, sa plec la o intalnire, sa imi leg sireturile... pentru toate astea trebuie sa cer ajutor!
La 5 ani, mama si-a luat zborul catre «Livada»... Avea cancer mamar. (...) Tin minte ca, pana sa plece dintre noi, m-a invatat foarte multe lucruri: poezii... cantece, cateva cuvinte in limba engleza. De curand am gasit un jurnal al ei; insemnarile despre primele consultari medicale - ale mele - mi-au dat un fior. O mostenesc mult pe mama.
Tatal meu lucreaza in cadrul Politiei. si el a luptat foarte mult ca sa ajung un tanar cat se poate de normal si sa nu raman intr-un scaun cu rotile... A mers cu mine prin spitale de recuperare si...
Tot mergand.. am dat amandoi de o a doua mama (pentru mine), respectiv a doua sotie (pentru el). Ne-am cunoscut cand eu aveam 6 ani. Ea m-a ridicat in picioare. Ea m-a invatat sa fiu independent, sa nu imi pese de gura lumii, sa am incredere in mine. Termenul de mama vitrega nu i se potriveste tinand seama de etimologia adjectivului.
si tot de vreo 7 ani incoace am un frate, care ar putea concura la nazdravanii cu actorul principal din serialul «Singur acasa» (momentan ne batem pe calculator)".
