Astazi are loc premiera filmului "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu", de Andrei Ujica. Vladimir Tismaneanu i-a dedicat o analiza lungmetrajului "formidabil, deopotriva artistic si politic".
Filmul lui Andrei Ujica, "Autobiografia lui Nicolae Ceausescu", este formidabil, deopotriva artistic si politic. El dezvaluie ma rea amagire in care manechinul suprem, secretarul general, "eroul intre eroi", campionul "marxismului creator", si sotia sa (la inceput o umbra firava, apoi o Messalina cu pretentii de Newton) erau inconjurati de o curte de paiate, mai putin demni decat soldatii de plumb ai copilariei noastre.
Intre acestia, diversii ilegalisti care, de la Leonte Rautu, Miron Constantinescu, Gheorghe Stoica la Ion Popescu- Puturi, Ghizela Vass si Valter Roman, i-au cantat osanale celui despre care stiau prea bine ca nu fusese decat un militant fanatic al UTC-ului clandestin, nicidecum liderul unei fictive miscari antifasciste nationale.
Nu mai vorbesc de baronii lui Dej care au participat cu ardoare la ritualurile glorificarii lui Ceausescu. ii vedem in film pe Maurer si pe Chivu Stoica, pe Barladeanu, pe Apostol si pe Draghici. Fiecare eliminat, emas culat, dupa ce-si facuse datoria de soldat fidel al sectei leniniste. Fara ei, catastrofa ar fi fost mai putin devastatoare, chiar daca delirul tinea de esenta sistemului totalitar.
Stalinismul antisovietic a fost secretul succesului intern si extern al regimului intruchipat de Nicolae Ceausescu. Nu cred ca exista sintagma mai frecvent repetata de Ceausescu decat "neamestecul in treburile interne". Cu acest gen de retorica a reusit sa hipnotizeze nu doar Vestul, ci si pe atatia dintre intelectualii romani.
Dictatura lui Ceausescu, o vedem limpede in filmul lui Ujica, a avut, fara indoiala, o perioada cand s-a bazat pe un anumit consens etnocentric, pe un efemer, dar real entuziasm popular si pe complicitati in masa. Erau inscenate spectacole cu implicatii simbolice incontestabile, o dramaturgie ce nu se temea de ridicol.
Cu cat mai enorme fabricatiile pseudo-istorice, cu atat mai fericit parea beneficiarul lor. Priviti in film cum se uita Ceausescu la Mao, precum ucenicul la invatatorul omniscient. Ca si Mao, Ceausescu visa o radicala ruptura cu lumea veche, oricare ar fi fost pretul pentru aceasta cataclismica sfasiere.
Un mosneag senil
Dupa parerea mea, filmul lui Andrei Ujica este cea mai completa si patrunzatoare inve stigatie efectuata asupra universului mental al celui care a condus Romania intre 1965 si 1989.
Este ceea ce ar fi spus el daca ar fi ajuns sa vorbeasca in fata Marii Adunari Nationale: cat de curajos a fost, cat de intelept, cat de clarvazator. Cum a fost tradat de felonii din garda pretoriana, huliganii, banditii si spionii aflati in slujba agenturilor inamice. Cum a luptat "fara precupetire" si "a facut totul" pentru cauza socialismului si comunismului.
Verdictul istoriei nu ar fi fost insa diferit de cel al revolutionarilor din decembrie 1989: marea amagire se destramase jalnic, ramanea in urma un personaj descarnat, un mosneag senil, sanguinar si monoman, incremenit in mirajul unei apocrife predestinari.
