Festivalul international de scurtmetraj Timishort a debutat, pe 6 mai, ca orice alt festival de film din provincie: timid, neîncrezator în propriul public, speriat de lipsa de sustinere din partea multora - atât morala, cât si financiara.
Timisoara s-a dovedit a fi si un oras "economic", nu doar unul "eminamente cultural". Dar luminile din sala se sting. Organizatorii, membrii Asociatiei Române a Filmului Independent (ARFI), urca putin stânjeniti pe scena si iau pe rând cuvântul, adresându-se spectatorilor, încurajându-se pe ei însisi de fapt, în fata unei sali deprimant de goale la începutul festivitatii de deschidere. Si vorbesc despre proiect, despre ambitiile festivalului, despre dificultatile organizatorice prin care au trecut.
Încep proiectiile. Filme de studentie ale unor mari cineasti români sunt proiectate pe ecranul de la Cinema Timis. Cu cât minutele trec, entuziasmul creste, pentru ca lumea nu mai conteneste sa intre în sala.
De la cei 40 de spectatori de la început se ajunge rapid la 100.
Pâna la final, peste 150 de oameni, de toate vârstele, trec pragul cinematografului din Piata Operei. Asa s-a ajuns la un final de seara molipsitor de entuziast, cu cinefili iesind din sala întrebând insistent despre urmatoarele proiectii, despre unde si când se mai pot bucura de "short-uri tari". Publicul timisorean e receptiv, sustine ideea si trece peste stângaciile inerente unei prime editii. Si cum sa nu-ti placa ceva care se prezinta sub un slogan precum "Cafea si filme. Noua ne plac SCURTE si TARI"?
Timishort continua pâna duminica cu proiectii la singurele doua cinematografe functionabile din oras (în afara multiplexurilor), Timis si Studio; ceremonia de premiere are loc sâmbata seara.
