Desi primele zvonuri privind Competitia de pe Croazeta sustin ca noua „Românie" din acest an e America de Sud, o pelicula chinezeasca - „24 City" - pare a fi principala favorita timpurie la Palme d'Or.
Asta pentru ca nu o data juriul a pariat pe filme cu miza politica - vezi „Mângâierea vântului" din 2006 - în defavoarea unora mai contondente din punct de vedere estetic.
Lungmetrajul „24 City", de Jia Zhang-ke (regizat si coscris), unul dintre liderii celei de-a „sasea generatii", o are în distributie pe celebra Joan Chen, iar la capitolul subiect se lauda cu unul supraîncarcat politic: cladirea unei fabrici detinute de stat este reconvertita într-un bloc de apartamente de lux.
O ocazie numai buna pentru Cannes de a-i da un ghiont unui regim care, în momentul de fata, îsi face consistente griji pentru imaginea sa internationala si care ramâne, cel putin în ceea ce priveste cinematografia, unul dintre cele mai înclinate spre cenzura.
Criticii asteapta cu sufletul la gura debutul în lungmetraj al lui Charlie Kaufman, scenaristul din spatele filmului „În mintea lui John Malkovich". Pelicula sa, „Synecdoche, New York", avându-l în rolul principal pe Philip Seymour Hoffman, ar putea repeta performanta lui Soderbergh din 1989, care a luat trofeul cel mai râvnit pe Croazeta cu primul sau lungmetraj, „Sex, minciuni si casete video".
Nu e unul dintre clientii favoriti ai Cannes-ului, iar Palme d'Or este una dintre putinele distinctii absente din palmaresul lui Clint Eastwood. Însa lungmetrajul cu care a fost inclus în Competitie (a sasea oara) ar putea schimba asta: „Changeling", un film de epoca cu Angelina Jolie si John Malkovich, este totodata o fresca sociala si un thriller: prima trama care i se ofera spectatorului nu e si cea mai semnificativa, iar a doua o prinde din urma repede si cu consecinte neasteptate.
Franta n-a mai avut de mult un Palme d'Or, dar si-ar putea lua revansa în acest an. „Un conte de Noël", de Arnaud Desplechin, cu Mathieu Amalric si Catherine Deneuve în rolurile principale, e si povestea unei familii, putin autobiografica si foarte dramatica, cineastul optând pentru o investigatie a unor rani prea putin cicatrizate.
