Stefan Constantinescu va expune în premiera filmul "Troleibuzul 92" la pavilionul românesc de la evenimentul care se deschide pe 7 iunie.
Produsa de Comitetul Central Studio, imaginea iese si ea dintr-un alt tipar: foarte buna, cu reflexe din cinematografia hollywoodiana, nu mai aminteste cu nimic de videourile voit amatoresti realizate de alti artisti români cu tot soiul de camere mai putin profesioniste, pentru a ilustra mediul social si politic instabil din sud-estul Europei.
Scenariul scris de Stefan Constantinescu, desi reprezinta o discutie foarte violenta la telefon a unui barbat între doua vârste cu prietena sau cu sotia, practic o criza morbida de gelozie a personajului interpretat excelent de Gheorghe Ifrim, contine o recuzita minimala de vulgaritati.
"Daca ar fi fost alt caz, sa zicem ca tipul era mai tânar sau era mai prost îmbracat, nu m-as mai fi recunoscut în personaj", îsi explica optiunea artistul. Este clar ca protagonistul are tot soiul de probleme, este foarte tensionat nu numai din cauza gândului ca probabil a fost înselat, poate are si neplaceri la serviciu etc. Dar este o criza a unui om matur, care spune cuvintele hotarât, cu greutate, nu este un pustan care împroasca vulgaritati fara sa fie constient de ele. Artistul arata ca scena se refera mai ales la faptul ca oamenii îsi descarca tensiunile facându-le rau celor apropiati pentru ca ei le permit asta.
Discutia purtata pe un ton destul de moderat de personaj, pe zgomotul de fond al huruitului pe care îl face motorul troleibuzului, nu le scapa, totusi, celorlalti calatori, însa acestia se prefac ca nu aud nimic, probabil de teama sa nu atraga atentia necunoscutului macabru, dar si pentru ca au oroare de scandaluri în public. Personajul vorbeste sacadat si îsi ameninta prietena ca va coborî din troleibuz în câteva minute, apoi va veni la ea acasa: "Te umplu de sânge, te tai în bucati. Si pe tine, si pe frate-tau", "fac 20 de ani de puscarie, în p*** mea, dar macar stiu ca te-am omorât". Calm si dând impresia ca, pâna la urma, îsi va îndeplini amenintarile, totusi barbatul se mai înmoie din când în cînd, spune câte un "bine, pa" sau un "si eu", dupa care închide telefonul. Dar dupa scurt timp suna iarasi, cu aceleasi amenintari: "Tipul se calmeaza, dar când închide se simte din nou tradat, învins, umilit si vrea sa loveasca, sa ameninte din nou", explica artistul.
Filmul de aproximativ opt minute i-a fost inspirat lui Constantinescu de câteva cazuri reale similare, petrecute tot în autobuz, în România mai ales sau în Suedia. Barbu Balasoiu, care, alaturi de Toma Velio, a produs "Troleibuzul 92", regia fiind semnata tot de Constantinescu, arata ca celor mai multi actori care au dat proba pentru rolul necunoscutului le-a fost greu sa intre în pielea personajului, pentru ca îl interpretau într-o alta cheie: mai vulgar, nu maniacal si hotarât. Când a depus dosarul pentru Bienala la concursul organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, artistul nu a atasat si scenariul filmului, însa a fost sustinut de regizorul Corneliu Porumboiu, cu care s-a si consultat pe parcursul filmarilor.
