Oaspetele de onoare al Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) din acest an este Catherine Deneuve, una dintre actritele emblematice ale cinematografului francez si mondial, informeaza un comunicat remis ROMPRES de organizatori.
Pe 7 iunie, în cadrul Galei de închidere, Deneuve va primi Premiul pentru Întreaga Cariera din partea Festivalului International de Film "Transilvania", care, în ultimii ani, a fost atribuit unor personalitati marcante ale cinematografului european: Vanessa Redgrave, Franco Nero sau Annie Girardot.
Nascuta în 1943, la Paris, Catherine Deneuve si-a început prestigioasa cariera în cinema în 1957.
Pe parcursul anilor petrecuti în lumea filmului, a jucat în peste o suta de pelicule în care a interpretat roluri dintre cele mai complexe, care au facut-o, nu o data, sa se re-inventeze complet.
De la formidabila prestatie în rolul Genevievei Emery, adolescenta îndragostita si derutata din musical-ul atipic, câstigator al Palme d'Or, "Umbrelele din Cherbourg" (1964), la ucigasa schizofrenica din "Repulsie" (1965) sau gospodina-prostituata din "Belle de Jour" (1967), de la rolurile de femeie fatala din filmele lui Francois Truffaut, "Sirena de pe Mississipi" (1969) si, mai ales, "Ultimul metrou" (1980), la cele de muncitoare în halat care cânta si danseaza în "Dansând cu noaptea" (2000) sau de sotie suspectata de crima în straniul "Opt femei" (2002), fiecare aparitie a lui Catherine Deneuve are ceva electrizant, iar filmele din distributia carora face parte nu pot trece neobservate.
Astfel, anul trecut, ea si-a împrumutat vocea personajului Doamna Satrapi, mama Marjanei Satrapi în "Persepolis", filmul de animatie care a câstigat Premiul Juriului la Cannes, iar în 2008 actrita a fost din nou prezenta pe afisul unuia dintre filmele selectionate în competitia pentru Palme D'Or, "Conte de Noel".
Actrita-fetis si muza lui Francois Truffaut, cu care a avut o tumultoasa relatie de dragoste, Catherine Deneuve este deja o imagine-cult a cinematografului, supranumita în tara sa natala "La grande dame de cinema francais".
Rând pe rând, ea a contribuit la succesul filmelor unor regizori marcanti, de la autorul de musical Jacques Demy ("Umbrelele din Cherbourg", "Domnisoarele din Rochefort"), Roman Polanski ("Repulsie") sau Luis Bunuel, cel care i-a valorificat pentru prima data potentialul de femeie fatala ("Belle de Jour" - Leul de Aur la Venetia, în 1967, si "Tristana"), pâna la excentricii regizori contemporani Lars von Trier ("Dansând cu noaptea") si Francois Ozon ("Opt femei"), care s-au folosit tocmai de statutul ei de icon pentru a soca si a pune în valoare fatete neexplorate ale personalitatii sale actoricesti.
