Timp de cinci zile, intre 15 si 19 octombrie, Astra Film Fest s-a mutat la Poznan. Pentru prima oara, echipa de la Sibiu a asamblat un intreg festival in strainatate.
Prin proiectul „Astra Film Descopera România", selectii de filme documentare au fost prezentate, in acest an, in cadrul unor festivaluri internationale din Cracovia, Paris, Torino si Novosibirsk. Evenimentul din Polonia a fost, insa, unul mult mai cuprinzator.
Filmele documentare prezentate la Astra Film Fest se inscriu pe linia documentarului de autor. Ceea ce nu inseamna ca in festivalul de la Sibiu nu-si gasesc locul si productii de televiziune. Sint filme ce exploreaza teme ale lumii contemporane, tratate la nivelul individului sau al comunitatii: schimbarile politice si efectele lor in viata de zi cu zi, globalizarea, relatiile interetnice, marginalizarea sociala, perpetuarea traditiilor. Accentul Festivalului Astra Film cade, in fiecare an, pe filmul documentar românesc.
Filme si regizori români la Poznan
Astra Film Sibiu in Poznan a insemnat, in primul rind, un program de filme documentare alese pe sprinceana. Prioritate au avut peliculele realizatorilor români, festivalul reprezentind o parte a unei actiuni de promovare a regizorilor si a creatilor cinematografice românesti dincolo de hotarele tarii.
Filme produse in ultimii ani, prezentate si premiate, multe dintre ele, la Astra Film Fest. Bar de zi si alte povesti de Corina Radu, Marele jaf comunist de Alexandru Solomon, Blestemul ariciului de Dumitru Budrala, Gratian de Thomas Ciulei, Mamaliga te asteapta de Laurentiu Calciu, Nu te supara, dar... de Adina Pintilie sint filme despre subiecte si realitati românesti abordate de regizori români.
Bar de zi si alte povesti urmareste, prin cadre lungi, fotografice, povestea unor personaje marginale care s-au retras din fata vietii intr-un local din Orasul de Jos, din Sibiu. „Dragostea nu inseamna neaparat minuni ale lumii. Credeti ca Romeo si Julieta chiar au fost fericiti, atita cit s-au iubit?", se intreaba unul dintre protagonisti. Blestemul ariciului urmeaza itinerariile unei familii de tigani saraci, ce bat cu piciorul zeci de kilometri in jurul Sibiului pentru a schimba maturi si cosuri pe mincare.
Viva Constanta este tot un soi de road-movie, insotind un imitator nomad al lui Elvis Presley, care isi cistiga existenta cu o pereche de ochelari de soare, o ghitara si un repertoriu englezo-român. Mamaliga te asteapta e povestea unei familii foarte amarite, cu zece copii, din Moldova; Mihai, unul dintre baietii mai mari, care a intrat la facultate, renunta la teologie si se intoarce sa-i ajute pe ai sai, muncind pamintul.
Ultimii tarani - Nevasta cea buna de Angus Macqueen si Un campion balcanic de Reka Cincses aduc perspectiva „din afara" asupra României; Ultimii tarani e semnat de un cunoscut realizator BBC, iar Un campion balcanic e o productie germana a unei autoare din Transilvania. Filmul lui Angus Macqueen face parte dintr-o serie de trei documentare despre satul Budesti, din Maramures, unul dintre ultimele locuri, crede regizorul, in care cultura rurala inca exista: „oamenii traiesc unul pentru altul si poti vedea de unde provin alimentele pe care le maninci".
Nu lipsesc nici filme ale unor regizori de origine româna, despre teme din lumea larga. Cabal in Kabul de Dan Alexe ii are in prim-plan pe Isaac si Zabulon, ultimii evrei din capitala Afganistanului. Cei doi impart aceeasi sinagoga, isi fura clientii unul altuia si se injura si se dusmanesc de cind se stiu. Scrisoare catre morti de Andre Itteanu si Eytan Kapon se opreste asupra unui moment de criza dintr-un sat din Papua Noua Guinee. Ingrijorati de o posibila catastrofa financiara, oamenii isi neglijeaza obligatiile traditionale fata de cei trecuti in lumea spiritelor.
O alta sectiune a prezentat câteva documentare studentesti, „pentru a-i incuraja pe tineri sa faca film". Pasaport pentru paradis, semnat de Astrid Bussink, dezgroapa o poveste uitata din Nagyrev, un satuc din Ungaria. in anii '20, multe dintre femeile catunului, ajutate de o moasa, au luat o hotarire macabra: aceea de a scapa de sotii lor, care nu erau buni de nimic. Solutia nevestelor - arsenicul din hirtia de muste - a fost imprumutata si in satele din jur. Un glas, un vot de Jeanne Praturle e un film de animatie original, despre implicarea politica a cetateanului obisnuit.
Programul a inclus si o selectie de filme clasice: Primul contact de Bob Connolly si Robin Anderson, Sfinti si nebuni de Michael Yorke, Rapirea mireselor din Kirghistan de Peter Lom. Papuasii tinuturilor inalte din Noua Guinee, prezentati in Primul contact, erau una dintre ultimele comunitati care traiau, inca, „virsta de aur" a omenirii. Nu auzisera de bani, de masini, vestimentatia lor era sumara, existenta le era vegheata de spiritele defunctilor. Apoi au aparut, brusc, cautatorii de aur, cu avioane si arme de foc, si urmatoarea generatie de papuasi purta deja haine occidentale si facea comert.
In sfirsit, o sectiune consistenta a fost cea a filmelor din si despre Europa de Est. Citeva pelicule abordeaza chiar subiecte poloneze: Strada noastra de Marcin Latallo, Hornarii de Katarzyna Wala, Grasele la pat, slabele la dans de Konrad Szolajski. Cosarii cu joben ai Katarzynei Wala sint, in Poznan, un peisaj obisnuit. Viata lor, periculoasa, se desfasoara deasupra acoperisurilor.
Strada noastra e pelicula unui tinar regizor francez ce patrunde, cu camera de filmat, in intimitatea unei familii poloneze din Lodz. Membrii familiei Furmanczyk muncesc, de cinci generatii, in fabrica locala. Dupa caderea comunismului, uzina se inchide si muncitorii se trezesc someri. Saracia si sentimentul inutilitatii duc, in mod inevitabil, la depresie si la alcoolism.
Ce nu stim despre vecini
Festivalul din Poznan a avut, pe linga promovarea documentarelor românesti, si un alt obiectiv. tarile apropiate geografic din Europa Centrala si de Est stiu foarte putine lucruri unele despre celelalte. Greu am putea sa numim, de exemplu, doi autori de film documentar din Polonia sau doi autori din Bulgaria.
Prezenta caravanei românesti la Poznan a fost un prilej pentru a ne face cunoscuti. Filmele documentare au fost insotite de o expozitie de fotografie cu tema „Transilvania mea", de muzica si dans, cu „Minisatul Sf. Andrei" (un grup etnologic si folcloric de tineri brasoveni, condus de profesorul Sorin Apan) si cu Fanfara „Zece Prajini".
Expozitia a inclus lucrari semnate de Manfred Wirtz, Dumitru Budrala, Miya Kosei, Octavian Chende, Benko Emese, Lucian Muntean s.a. „Minisatul Sf. Andrei" si Taraful lui Craciun, „Zece Prajini", au dansat si au cintat la Centrul Cultural Zamek, locul de desfasurare a festivalului, dar si pe strazile burgului.
