Chiar filmul de deschidere, israelianul Waltz with Bashir/Vals cu Basir, inclus anul acesta în Competitia Festivalului de la Cannes (unde a fost excelent primit de critici si de spectatori, desi nu a primit nici un premiu), a reusit sa zdruncine prejudecatile amintite. Însusi regizorul Ari Folman, în ipostaza desenata, devine personaj în acest „documentar animat" (sau „animatie documentara", daca vreti) - un gen mixt peste care am tot dat pe la festivaluri, în ultimul timp (totusi, e primul lungmetraj vazut ce poate fi încadrat în aceasta categorie).
Autorul-erou încearca sa descopere, dupa un sfert de veac, în pofida jocului mistificator al memoriei, adevarul despre Razboiul din Liban si, mai ales, despre masacrele - înfaptuite de armata din care facea parte în septembrie 1982 - din taberele de refugiati palestinieni Sabra si Shatila; evocarile fostilor tovarasi de arme, ce alcatuiesc planul prezent al filmului, sînt autentice. Vals cu Basir este cel mai tulburator film de animatie pe care l-am vazut vreodata (un fel de Apocalypse Now animat), care vorbeste, cu un curaj remarcabil, imagini memorabile si viziuni puternice, despre atrocitatea si despre absurditatea razboiului. Un film care te lasa fara grai si o experienta cinefilica greu de uitat.
Într-o tentativa bine-venita de a redescoperi trecutul animatiei autohtone (care se identifica practic cu istoria studioului Animafilm, astazi falimentar), Anim'est 3 a prezentat o retrospectiva a celor mai importante creatii ale lui Ion Truica, din perioada 1968-1999. Dintre celelalte evenimente gazduite de festival, merita amintite masterclass-ul regizorului american Bill Plympton (starul editiei), masa rotunda „Balkanimation" si cursul-atelier de animatie 2D, conceput si prezentat de Valentin Eliseu. Programul, inteligent structurat si cu un succes de public tot mai mare, dovedeste ca Anim'est este deja un festival matur, absolut necesar pentru ca animatia, înca „oaia neagra" a cinematografiei românesti, sa se transforme în oita stralucitor de alba pe care, cu urechi de Mickey Mouse, o regasim în materialele promotionale.
Am discutat cu directorul festivalului despre cum a evoluat pîna acum si despre cum se va dezvolta în continuare Anim'est.
Mihai Mitrica: „Festivalul, un stimulent pentru animatia româneasca"
Cum a decurs procesul de selectie a filmelor din sectiunile competitionale? Ati primit suficiente animatii pe adresa festivalului?
Am primit în total vreo 620 de scurtmetraje (inclusiv videoclipuri si reclame). Ne-au mai sosit cinci lungmetraje, dintre care am selectionat doua, restul de trei fiind selectionate la alte festivaluri de animatie. Toate scurtmetrajele din celelalte patru sectiuni competitionale au fost primite.
Ne aflam în penultima zi de festival. Cum ai caracteriza editia a treia, tinînd cont de editiile precedente si de asteptarile voastre?
Ca si prima editie, a fost peste asteptarile noastre, din punctul de vedere al publicului si al numarului mare de scurtmetraje primite. Sa speram ca totul va fi bine pîna la sfîrsit.
Care au fost principalele atractii pentru public la aceasta editie?
Cum era de asteptat, proiectia de deschidere, Vals cu Basir, si cea a filmului lui Bill Plympton, Idioti si îngeri, în prezenta regizorului, la care au venit aproape 1.000 de spectatori.
Cum ati reusit sa-l aduceti în România pe cunoscutul animator american Bill Plympton, nominalizat de doua ori la Oscar?
N-a fost usor. De vreo cinci ani tot încercam sa-l aducem, mai întîi la TIFF si apoi la Anim'est. În 2004, TIFF-ul a prezentat o retrospectiva a animatiilor sale si am încercat sa-l aducem la Cluj, dar nu s-a putut. La Anim'est l-am invitat în fiecare an si iata ca, insistînd, la a treia editie a reusit sa vina.
Unul dintre obiectivele festivalului este încurajarea productiei de animatie din România...Nu este unul dintre obiective, ci principalul nostru obiectiv.
Se simte pîna acum vreun impact asupra animatiei autohtone?
Da, se simte foarte mult. La prima editie, cînd nu exista o competitie, am prezentat doar trei scurtmetraje românesti. La a doua editie am primit cel mult sapte-opt filme, apoi am umblat dupa toti realizatorii de animatie pe care-i stiam si am reusit în final sa alcatuim un bloc de scurtmetraje românesti. Anul acesta am primit peste 30 de filme, dintre care chiar am putut sa facem o selectie, ceea ce nu s-a întîmplat pîna acum. Feedbackul realizatorilor români a fost foarte bun, iar în urma discutiilor avute la masa rotunda despre animatia din Balcani, toti participantii din tara au promis ca, anul viitor, vom avea de la ei noi filme pentru competitia româneasca. Aceasta este o dovada ca festivalul îi stimuleaza sa faca animatie.
Cum ati reusit sa impuneti Anim'est în reteaua festivalurilor internationale dedicate filmului de animatie?
La prima editie, fiind vorba despre un festival necompetitiv, exista un interes mult mai mic pentru el. Însa, de cînd am lansat competitia anul trecut, am observat ca lumea este foarte atrasa de zona asta a Europei; multi animatori importanti prefera sa participe la festivaluri mai mici de aici, nu la cele mari, precum Annecy (Franta). Astfel, regizorii au contribuit la aceasta dezvoltare a Anim'est-ului din ultimii doi ani. Probabil, ei s-au saturat de festivalurile mari la care mergeau în fiecare an si acum îsi trimit acolo agentii si distribuitorii, pentru pietele de film conexe, iar ei vin sa vada cum se dezvolta animatia si în alte parti ale Europei.
Ce va aduce nou Anim'est 4?
Vrem sa continuam pe aceeasi linie. Animatia nu este un domeniu prea interesant pentru parteneri si pentru sponsori, dupa cum s-a vazut si la editia de anul acesta, deci cred ca o sa ramînem în aceasta structura, cu un plus: daca anul viitor vom reusi sa atragem un partener sau un sponsor pentru workshop, vom dezvolta aceasta latura de atelier pentru ca tot mai multa lume sa cunoasca domeniul animatiei.
