Singurul festival de animatie din Bucuresti a adus, in prima sa jumatate, portii consistente de scurt si lungmetraje, doi mari invitati convinsi ca desenele animate made in Romania pot iesi din moarte clinica, benzi desenate, discutii si, nu in ultimul rand, cozi la ambele cinematografe unde se deruleaza Anim'estul, respectiv Scala si Elvira Popescu din Capitala.
Deschisa vineri seara cu una dintre cele mai discutate productii ale acestui an, "Waltz with Bashir", docu-animatia despre masacrul din 1982 de la Beirut participanta la Cannes 2008 (Competitie), editia de anul acesta nu a avut pana acum nici momente de umplutura, nici desene animate expirate, ba dimpotriva, s-a updatat la mai tot ce misca in nisele acestui gen.
Daca de trei ani incoace organizatorii incearca sa-i stimuleze pe animatorii romani sau, mai degraba, sa creeze o breasla mai activa, numarul spectatorilor care au venit la toate evenimentele de pana acum arata ca lucrurile stau din ce in ce mai roz.
Publicitate
in afara de calupurile de animatii inscrise in competitie si in celelalte sectiuni ale festivalului, Anim'est-ul cu numarul trei l-a adus pentru a doua oara la Bucuresti pe animatorul John Dilworth, care, in fata unui cinematograf plin, a vorbit duminica seara despre cum desenul este, pentru el, o forma de autocunoastere. Desprins parca din propriile filme, amestecand autoironia cu teoria creata pe propria piele, Dilworth a povestit si despre mesajele subliminale si glumele aproape insesizabile cu care-si impregneaza animatiile, despre cum inventeaza personaje care sa sfideze, din reflex, tabuurile media, dar si despre experienta sa initiatica de la un simpozion din Brazilia condus de un saman care le-a deschis participantilor portile perceptiei oferindu-le infuzii psihoactive.
Documentandu-si discursul cu exemple din animatiile sale, de la "Dirdy Birdy"-ul cu care i-a sedus pe cinefili in urma cu multi ani, pana la psihedelicul "Courage, the Cowardly Dog", Dilworth a incercat, cu tot arsenalul lui de one-man-show, sa-i convinga pe cei din sala ca animatia merita incercata, macar de dragul subconstientului.
Cel de-al doilea invitat de anul acesta, caruia i-a luat cinci ani sa ajunga in Romania, prima oara fiind invitat la TIFF, este Bill Plympton, unul dintre animatorii americani independenti de referinta, care a intrat in painea conferintei de presa de ieri in bermude si cu valiza, venit direct de la aeroport. Informal si relaxat, asa cum le sta bine creativilor, Plympton, venit la Bucuresti cu lungmetrajul "Idiots and Angels" si cu scurt metrajul "Hot Dog", a facut totul ca la carte: si-a prezentat cateva desene originale, in creion, a facut si o demonstratie de desen live - in preambului masterclassului desfasurat azi dimineata la Centrul Cultural American , a discutat despre strategiile de pastrare a independentei artistice, despre cum isi concepe filmele si despre simpatia lui fata de personajele imperfecte.
"Sunt animator independent, nu iau bani de la corporatii si nici de la stat. imi place la nebunie sa fac desene animate si nu vreau sa renunt la asta nici in ruptul capului, asa ca, pentru a supravietui ca independent, am inceput sa vand si obiecte promotionale cu filmele mele, carti de schite sau desene originale. si nu-mi voi cere scuze nici pentru ca fac filme amuzante. Cele mai multe festivaluri prefera filmele profunde, care merg inspre zona sociala sau care isi propun sa descopere mari adevaruri, dar eu am ramas la filmele amuzante", a marturisit Plympton la conferinta de presa.
"Tarantino al animatiei", cum mai este numit - analogie despre care a recunoscut ca-l flateaza - a povestit si despre cum se pot face filme de animatie bune cu bugete mici (cu cele 150 de milioane cheltuite pentru "Wall-E" Plympton ar fi putut face, dupa propriile declaratii, zece lungmetraje) sau despre animatia europeana, insistand asupra marcii Sylvain Chomet.
Urmatorul sau film, la care lucreaza deja, dar care nu are momentan un titlu, va pastra gustul pentru suprarealism dark si tehnica pe care deja si-a clasicizat-o, dar va muta focusul asupra problemelor sentimentale, discutand despre gelozie, lipsa de comunicare si iubirea autodestructiva.
