Cu toate ca scurtmetrajele românesti reprezinta cam o treime dintre peliculele aflate în aceasta sectiune competitiva, joia “Anonimului” a fost cea mai autohtona zi de pâna acum.
E drept, a început cu “Lumina tacuta” a lui Carlos Reygadas, dar dupa-amiaza si seara si le-au împartit “Boogie” de Radu Muntean (singurul lungmetraj românesc din competitie) si un “Barbat urmareste o femeie”, o pelicula colaj, de 40 de minute, realizata de sapte regizori tineri. Al treilea film al lui Radu Muntean - pe care îl acompaniau la festival coscenaristul si în curând regizorul Razvan Radulescu si Electric Brother, “vinovat” pentru coloana sonora a filmului - a prins bine la publicul “Anonimului”, lasându-se cu ovatii la ambele proiectii.
Dintre cele doua laturi în care oscileaza gradat lungmetrajul, miile de spectatori au reactionat cel mai intens la aceea comica, motiv pentru care în timpul vizionarii s-ar fi putut creiona o harta sonora: se râdea pe pâlcuri si pe poante, hohotele epuizându-se într-un colt al campingului si continuându-se în cu totul altul.
Cât despre colaj - printre ai carui sustinatori s-a numarat Scott Hillier, presedintele The European Independendent Film Festival -, Alexandru Mavrodineanu da tonul cu “Fata de aur”, în care joaca si regizorul Catalin Mitulescu; maniera de filmare e una ironic-melodramatica, o pastisa asumata a filmului mut (personajele nu scot un cuvânt), de care aminteste si prin figura de anti-june prim a chelnerului care o urmareste pe femeia de care e îndragostit.
Gabi Achim si Paul Manolescu merg pe mâna aparent simpla a realismului: cel dintâi cu “Pierdut la spate” (în care un barbat în vârsta se lasa vrajit de o juna frizerita, momentul având doua mini-climaxuri cât se poate de diferite, dar legate prin ricoseu), al doilea cu “Înca cinci minute”, care rastoarna tema colajului: un barbat urmareste o femeie doar ca sa se asigure ca scapa de ea, iar montajul de clip - care are si rolul în prima faza de a induce în eroare spectatorul - sugereaza cam cât de versat e în practicarea acestei manevre.
Nu tocmai departe de realism e “O nuanta rara” de Ivo Baru, în care un oftalmolog de vârsta a doua urmaste o tânara de dragul culorii pupilelor ei; si acestui regizor îi place sa dea peste cap premisele derivate prea facil din subiect: pentru un personaj a carui munca are de-a face cu claritatea privirii, mizanscena e aproape la celalalt capat al asteptarilor: bar întunecat cu un aer vag decadent, destule spoturi, clarobscur pe timp de noapte.
Catalin Leescu si Paul Sorin Damian au preferat sa joace cartea fanteziei. Cel dintâi încearca sa se apropie de un poem vizual cu “Mariam”, pe principiul “arata” femeia si “asculta-i” urmaritorul (el are la dispozitie un voice-over extrem de elegiac) sau, mai simplu, “cherchez l’homme”. Pentru acest scurtmetraj, Amir Nassiri, unul dintre producatorii regizorului Abbas Kiarostami, si-a lasat iubita urmarita de un chelner algerian.
Paul Sorin Damian da frâu liber suprarealismului în “Dreamer”, într-o maniera care aduce a Jeunet timpuriu: o doamna parca decupata dintr-un film noir, un pitic malefic si un protagonist care-si mestereste visele cu minutia unui ceasornicar. O pelicula, de asemenea, extrem de lucrata. Ciprian Alexandrescu baga în ecuatie si sexul, si triunghiul conjugal; scurtmetrajul sau, “Trei” - care apeleaza si el la o rasturnare, pe doua planuri, una de trama, alta de ritm narativ - e puntea perfecta între minimalismul lui Achim si locvacitatea fantezista a lui Damian.
Publicul de la “Anonimul” n-a fost tocmai receptiv la antamarea unei discutii cu reprezentantii peliculei “Un barbat urmareste o femeie”, iar “întrebarile” puse nu aveau nimic interogativ în ele. Vestea buna venind însa de la Gabi Achim: sapte tinere regizoare vor face scurtmetraje pe tema “O femeie urmareste un barbat” si le vor cola în acelasi mod. Apoi, cele doua calupuri, totalizând 80 de minute, vor putea rula în cinematografe.
Highlight în sensul rau
Dupa “Boogie” si dupa colajul celor sapte a urmat un calup de scurtmetraje, care merita mentionat fie si numai pentru începutul dezastruos si sfârsitul foarte bun (“Stii tu”, de Liviu Marghidan).
