Vineri dimineata a avut loc pe Croazeta proiectia filmului "Boogie" de Radu Muntean. La sesiunea de întrebari si raspunsuri de dupa vizionare s-a stat si în ploaie.
Regizorul Radu Muntean, alaturi de coscenaristii sai, Alex Baciu si Razvan Radulescu, dar si de actorii Anamaria Marinca, Dragos Bucur si Mimi Branescu au dat piept cu întrebarile presei si ale cinefililor vineri dimineata, dupa proiectia lui "Boogie" în cadrul "Quinzaine des Réalisateurs".
La sesiunea de Q&A era prezent si Olivier Pere, delegatul sectiunii, care nu s-a sfiit sa contribuie cu propriile interogatii. Nu ca ar fi fost nevoie: microfoanele au facut de câteva ori turul micului cort în care era organizat evenimentul. Cum lumea s-a înghesuit la sesiune, ultimii au prins loc putin în afara "acoperirii oficiale", asa ca si-au pus întrebarile de sub umbrelele proprii si în ciuda ploii cu galeata.
Rezultatul a fost o manifestare mult mai relaxata si mai informala decât conferintele întepate de presa ale peliculelor din Competitie, mereu dotate cu moderatori.
Dar, mai mult, au lipsit întrebarile "ridicate la fileu" ("Doamna Moore, asteptati un Oscar pentru rolul din "Orbirea"?") sau cele paralele cu subiectul ("Angelina, te gândesti serios sa dai nastere în Franta?"), tirul interogativ la care a fost supusa echipa de la "Boogie" a fost unul deopotriva cinstit si cinefil, referitor la culisele productiei. La cererea publicului, Alex Baciu a explicat cum se scrie un scenariu la sase mâini: dupa multiple discutii, se produce în prima faza un treatment de 10 pagini, apoi munca se portioneaza în trei, fiecare scrie o parte si o finalizeaza în toiul consultarilor cu ceilalti doi.
Anamaria Marinca a explicat pentru cotidianul.ro ca rolul din "Boogie" (în care o joaca pe sotia protagonistului, retrasa temporar din viata profesionala pentru a se consacra cresterii copilului) a fost unul esential în cariera ei, la fel de "eroic" ca si Otilia - desi a declarat ca ea nu îsi priveste astfel personajele, încercând sa le aduca cât mai cu picioarele pe pamânt -, emotional si solicitant, deoarece implica maternitatea, iar ea nu putea face recurs la experienta personala pentru a-si "alimenta" interpretarea.
Radu Muntean a vorbit despre referintele pierdute în traducere - de exemplu, acelea despre paunii aferenti vilei lui Ceausescu - constatând însa ca "asta-i viata".
