Pentru prima oara, cititorii din Romania pot afla cum reuseste cineastul David Lynch sa prinda mereu pestele cel mare al cinematografiei. Regizorul sustine ca il ajuta meditatia transcendentala.
Cel de-al doilea titlu din „Biblioteca de film", una dintre cele mai recente colectii lansate de Editura Humanitas, este o buna ocazie pentru cititorii amatori de o sedinta de voyeurism in atelierul regizorului David Lynch.
„Cum sa prinzi pestele cel mare. Meditatie, constientizare si creativitate", desi suna mai degraba a ghid practic despre beneficiile esoterismului, este volumul pe care regizorul american l-a publicat la sfirsitul anului trecut, un fel de tur ghidat printre rotitele care pun in miscare mecanismul David Lynch.
Incadrat la categoria excentrici, Lynch a avut grija ca, de-a lungul anilor, sa-si alimenteze statutul. Primul sau film, „Eraserhead" (1977), avea un impact comparabil cu cel al „Ciinelui andaluz", prin care Buñuel si Dali dadeau liber cinematografiei de avangarda. De atunci, a fost nelipsit din vizorul criticilor si de pe podiumurile festivalurilor de film, din cinematografe si de pe listele de download.
In urma cu vreo doi ani, transmitea zilnic de pe site-ul sau buletine meteo si tot atunci infiinta „David Lynch Foundation", unde se aplica tehnica meditatiei transcendentale, in spatele careia cineastul isi pune multe dintre reusitele sale.
„Cum sa prinzi pestele cel mare" e o colectie de insemnari fragmentare, in care Lynch vorbeste ba despre intimplari „cu tilc", despre actori si muzicieni alaturi de care a lucrat, ba despre beneficiile meditatiei transcendentale asupra spiritului si, implicit, asupra carierei. Citeaza din „Ramayana", din „Upanishade" sau din „Teoria absoluta a apararii a lui Maharish", reusind, in 197 de scurte capitole, sa-ti faca o harta a ceea ce sta in spatele peliculelor sale.
