„Nu credeam sa-nvat a muri vreodata" recita ca nimeni altul Ovidiu Iuliu Moldovan versurile din poezia lui Eminescu. Actorul a învatat însa sa moara, la vârsta de 66 de ani, la Spitalul Universitar din Bucuresti, miercuri seara, la ora 21.00, în urma unei ciroze decompensate. Trupul sau neînsufletit va fi depus, sâmbata, în foaierul Salii Mari a Teatrului National Bucuresti (TNB), iar înmormântarea va avea loc în aceeasi zi, de la ora 14.00, la Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor.
Ultimele omagii îi vor putea fi aduse sâmbata, între orele 9.00 si 13.00, în foaierul Salii Mari a TNB.
Tatal, martir în Transilvania
Poetul Radu Stanca, casatorit cu o verisoara de-a lui Ovidiu Iuliu Moldovan, „l-a împins" catre teatru pe baiatul nascut la Sarmasu.
„Ai mei parinti ar fi dorit sa dau la Medicina. Tatal meu, Iuliu Moldovan, a fost unul dintre martirii transilvaneni, adica unul dintre cei 40 de români care, împreuna cu 130 de evrei, au fost împuscati în 1944 de trupele de ocupatie horthyste. Asta s-a întâmplat la 15 kilometri de Sarmasul de Câmpie, un orasel aflat pe-atunci în judetul Cluj. Cam cu patru ani mai înainte, se petrecusera masacrele de la Moisei, de la Ip si de la Traznea. De la o vreme, tot încerc sa determin autoritatile locale sa accepte instalarea unei lucrari a regretatului mare sculptor Ion Vlasiu, realizata spre cinstirea acestor martiri români", povestea actorul într-un interviu acordat Silviei Kerim, aparut în cartea „Amintirea ca un parfum", editata de Carminis din Pitesti.
Mama sa, Marta, a fost învatatoare, o greco-catolica practicanta, care a îndurat cu stoicism anii ce au urmat uciderii miselesti a sotului. Familia tatalui îsi avea obârsia în familiile Baritiu si Ratiu, oameni influenti, vestiti memorandisti, printre care s-au aflat si multi preoti.
„În casele bunicilor si strabunicilor mei se discuta, fara preget, soarta Transilvaniei", povestea actorul, care considera, ca si Petre Tutea, ca „Transilvania este coloana vertebrala a neamului românesc". „A murit cu durerea în suflet legata de Transilvania", subliniaza Silvia Kerim, autoarea remarcabilului interviu.
Pe culmile disperarii, cu Cioran
Daca a debutat la Nationalul bucurestean în 1970 cu rolul Oswald, din „Regele Lear", în regia lui Radu Penciulescu, cariera sa s-a încheiat ciclic cu „Celalalt Cioran", în regia aceluiasi mare regizor, care l-a convins ca merita sa aleaga Capitala si sa lase în urma Timisoara.
În spectacolul realizat de George Banu dupa „Caietele" lui Emil Cioran, care a avut premiera în 2002 la National, Moldovan era un Cioran ursuz, suparacios, un ins într-adevar aflat „pe culmile disperarii", caruia „îi curgea noaptea prin vine". În ultimii ani, luptându-se cu boala, actorul se izolase, devenise el însusi straniu, taciturn si se însingurase.
I-a jucat pe marii „razvratiti"
Ovidiu Iuliu Moldovan a fost atras de personalitati emblematice pentru istoria Transilvaniei: Horea (în filmul lui Mircea Muresan), Avram Iancu, personajul din piesa lui Lucian Blaga. „Mi-au placut si alti «razvratiti»: Pantelimon din ««Dreptate în lanturi» - filmul lui Dan Pita, mi-a placut si Alimandru, eroul atât de pitoresc din exceptionalul film al lui Veroiu, «Semnul sarpelui» - realizat dupa o excelenta carte a lui Mircea Micu. Si mi-a mai placut, foarte tare, si «Burdea - revolutionarul» - un personaj creat anume pentru mine de acelasi Mircea Veroiu, în filmul lui antologic - «Dincolo de pod»...", povesteste actorul în carte.
Roluri de dictatori: de la Caligula la Tamerlan
Spectacolul „Caligula", montat de Horea Popescu pe scena Nationalului, dupa piesa lui Albert Camus, în 1979, s-a jucat timp de 12 ani. „Întâlnirea mea cu Caligula, ca si, mai târziu, cu Tamerlan (eroul piesei lui Marlowe) a însemnat o provocare. A trebuit sa-mi folosesc toata forta interioara, toate resursele fizice si psihice ca, intrând în pielea unor dictatori feroci, sa stârnesc, «pe contre-emploi», în sufletele spectatorilor toata ura, tot dispretul, toata împotrivirea pe care astfel de sinistre personaje o merita", a subliniat actorul în interviul din cartea „Amintirea ca un parfum".
Chip nobil de medalie
„Ovidiu a fost un om si un actor nobil", spune regizorul Andrei Serban. „Când am fost director la National, am colaborat activ cu el: a fost Iason în «Medeea», cât si un Lopahin de neuitat în «Livada de visini» si unul dintre putinii care m-au sustinut în acei ani de revolutie teatrala. Forta lui morala si demnitatea ardeleana se împleteau cu o sensibilitate si o duiosie ce-i tradau fragilitatea. Un prieten fidel s-a stins", adauga, cu amaraciune, Andrei Serban.
Regizorul Mircea Veroiu, care l-a distribuit în multe dintre filmele sale, îl supranumise pe Ovidiu Iuliu Moldovan „actorul cu profil de medalie".
