Odata cu „Ora de varf 3", intrat zilele trecute pe marile noastre ecrane, ia sfarsit sezonul de vara al filmelor „tari", al productiilor de tip „entertainment" (divertisment), menite sa corespunda spiritului acestei perioade a anului, cand lumea e dornica sa se destinda, sa se relaxeze.
A fost perioada cand s-au aglomerat blockbusterele, filmele cu bugete uriase, distributii fabuloase si excese de efecte speciale, concepute sa atraga publicul cel mai larg.
Au predominat asa-numitele „sequels", urmarile sau continuarile la filmele de succes deja cunoscute, plecand de la principiul ca e mai sigur sa mizezi pe povestiri si personaje in jurul carora s-a creat o anumita mitologie decat sa te aventurezi pe terenuri virgine.
Si asa se face ca oferta ce ne-a fost propusa pentru acest sezon a inclus „Spider-Man 3", „Shrek al Treilea", partea a treia a „Piratilor din Caraibe" si din saga lui Bourne („Ultimatumul lui Bourne"), ca sa nu mai vorbim, bineinteles, de „Ora de varf 3". Limbajul de specialitate s-a imbogatit chiar cu un termen nou, „threequel", pentru a descrie aceasta tendinta obsesiva de „trigeminare" cinematografica.
in plus, am avut parte si de episodul patru din „Harry Potter" si din „Greu de ucis". Ceea ce retine atentia este ca toate aceste filme si-au avut premiera in Romania practic concomitent cu America si restul lumii occidentale, demonstrand ca (si) pe plan cinematografic globalizarea a devenit o realitate in ce ne priveste.
Nu insa daca ne raportam la performantele la box-office. Daca in America, de pilda, incasarile din vanzarea biletelor in cursul sezonului de vara au depasit pentru prima oara in istorie pragul istoric de 4 miliarde de dolari, la noi, fireste, tinand seama de proportiile diferite, reteta incasarilor a fost foarte slaba.
